Pau 's Blog : bla bla life …

Sunt o taurita  de 23 de ani, nascuta intr-un orasel din judetul Cluj, Turda.. Da,da  sunt ardeleanca si deseori folosesc : ” no bine” ;)).  De vreo cativa ani buni, cinci ca sa fiu preciza, locuiesc la Milano, cu familia. Momentan lucrez, ca toti tinerii cu contract determinat, ca front office pentru primarie. In timpul meu liber construiesc web site-uri, citesc, scriu pe blog ( ca nu raman ignoranta si sa-mi uit limba sau tara ;)) asta cand stau la pc.  Insa uneori mi se face greata pur si simplu de calculator si asa ca ma duc la cumparaturi, gatesc, fac curatenie prin casa, mai ies la un film, iarna ma duc la schiat iar vara la mare / munte in camping. Ahh sa nu uit  ma mai cert cu sora mea ca sa-mi umplu timpu stiti voi..la plictiseala..

Uneori mi se pare ca traiesc in rutina ca la urma urmei nu fac nimic extraordinar, same old shit, cum se zice  ..

Ce-mi place ?

Imi place sa scriu, web designul, sa invat lucruri noi, sa ascult valurile mari intinsa pe nisip, supa de salata,imi place sa stau in cada cate doua ceasuri, sa observ lumea si sa o ascult, primavara si iarna, filmele bune, muzica club si muzica folclorica. Imi place sa gatesc, sa iubesc si sa fiu iubita, imi plac cristale si pietrele naturale si in special cuartul roz, imi place nebunia si umorul, mirosul de iarba si satele in general.

Ce nu-mi place ?

Cand cineva suna la citofon si pretinde sa-i deschizi tacand, nu-mi plac oameni fatarnici, zambetele construite, capriciile altora, nu-mi plac cainii si pisicile la bloc, cand ploua si sunt fara umbrela, praful, parfumurile cu feromoni, pocaiti care fumeaza, beau si injura in ascuns, nu-mi place sa ascult barfele, detest rautatea si indiferenta.

Ce nu-mi place la mine ?

Atunci cand ma ingrijorez prea mult, precizia in anumite lucruri,  incapatanarea.

Cum sunt in viata ?

O luptatoare, capricioasa cu cine ma iubeste, miloasa, visatoare, deseori prea buna, apreciez pe cei ce ma apreciaza si daca ascult pretind sa fiu ascultata.

@Pau

Am adaugat o noua categorie blogului, Povesti interactive, asta asa ca sa ne stimulam imaginatia si ca creem ceva impreuna. Un articol scris de noi toti !!  ( adica toti din blogrollul meu si cine mai vrea sa ni se alature ).  De data asta va rog sa nu lasati comenturi, ci sa scrieti in continuare, ( in continuarea comenturilor  bineinteles..si incercand sa introduceti in vreun fel pe cine va urma dupa voi) cateva randuri ( circa 3,4)exprimandu-va dupa placere  si pe cat posibil sa pastrati o continuitate in sirul povestirii ;). Cand o sa fie gata o postez intreaga si apoi comentam. Sper sa va placa idea. Success !

Titlu pe care l-am ales  este   Multi- personalitate ( ca sa ne si cunoastem ) si incep asa :

Uneori ma simt mica, intr-o lume mare, am doar 23 de ani …  sau  23 e mult ?!..ma simt batrana, atunci cand tipii simpatici de la ghiseurile postei imi spun ” Doamna “  si ma simpt un copil atunci cand vreaun batran senil, imi complimenteaza vocea tanara, la telefon. De cele mai multe ori cand vad din departare un cersetor la semafor, caut repede monedele ca nu cumva sa vina verdele si sa n-apuc sa primesc doza mea zilnica de sincera fericire:  zambetul amaratului. Consum doua cafele  pe zi, indicate de doctor, zice ca am tensiunea mica si cateodata mi se pare ca vorbesc prea mult. Alteori …

Iubirea pe net, o noua moda ? sau un stil de viata ?

Traim intr-o societate moderna in care  internetul a devenit indispensabil. Cunosc tot mai multe persoane,  pe care atunci cand le intreb daca au iubit sau iubita, raspund: ” da, dar este departe… ne iubim prin net “. O prietena buna are iubit in Emiratele Arabe, colega ei de facultate iubit in statele unite, colega mea de lucru, iubit in sudul Italiei, fratele ei, iubita in Albania, o alta amica si-a cunoscutactualul iubit prin chat…De la copilele minore alea cu fitze de over 20, la tanarul narcizist; de la fetele mari, la studentii universitari; de la mamicile single, la obsedatii kasanova ai chatului; de la batrani cu parkinson care totusi tasteaza, la vaduvele bogatase.. Cu alte cuvinte, o gramada de persoane au cunoscut jumatatea lor dulce si se iubesc prin net. Eu sunt de parerea ca inimii nu i se poate comanda,  iar iubirea n-are un timp al ei sau o locatie anume.  Mai jos,  listez cam care ar fi dupa mine, unele avantaje si dezavantaje ale iubirii prin chat:

Avantaje :

Nu trebuie sa te preocupi de tonalitatea fondului de ten, de culoarea rujului sau de parul zburlit atunci cand vorbiti.

Ai la dispozitie scuza  ” mi-a cazut netul aseara ” atunci cand iti incepe serialul preferat.

Nu strici bani pe cine romantice, flori, plusuri, ciocolati etc…

Folosesti microfonul si economisesti creditul de pe telefon.

Nu trebuie sa-i prepari cafeaua dimineata.

Nu-ti vede cosurile  sau herpesul …

N-ai nevoie sa-i cunosti familia sau sa-l prezinti parintilor.

Poti iesii cu prieteni de cate ori simti nevoia .

Dezavantaje:

Nu poti  face dragoste.

Nu-i cunosti niciodata prietenii sau familia.

Se poate absenta cu zilele, folosind aceiasi scuza de mai sus, probleme tehnice …

Nu primesti cadouri de sfantul Valentin !

Cearcane si migrene in urma noptilor albe petrecute in fata calculatorului.

Cafeaua dimineata trebuie sa ti-o prepari tu..

Voi ce parere aveti ? Credeti in/ sustineti  iubirea prin internet ?

@Pau

Am decis sa promovez campania initiata de Doilar .. voi sunteti PRO sau CONTRA Basescu  ?

Citeam aseara la o bucata de pizza cu sora mea, un basm italian intitulat  ” Caramida magica “  scris de unul dintre fondatorii grupului ONLUS   Bambini in Romania / copii in Romania,  o organizatie de voluntari care ajuta copiii abandonati din Romania. Ma impresionat enorm basmul care dealfel este inspirat dupa o poveste adevarata  si am decis sa-l public pe blog, ca sa nu uitam cat de norocosi  suntem ca avem o FAMILIE si o CASA !

Basmul incepe asa :  ” Am intrat la institut cand aveam 3 ani. Nu-mi amintesc nimic de dinainte. Nu l-am cunoscut niciodata pe tatal meu, stiu doar ca era zidar. Imi amintesc de mama cand am vazut-o ultima data. Au venit doi oameni sa ma ia si sa ma duca la institut, pentru ca mama era bolnava si saraca … ”

Protagonistul e Nicolae aflat intr-un orfelinat. Dupa cateva luni, de la intrarea in institut  afla de la directoare ca mama sa murise in urma unei boli grave.  In ciuda varstei fragede,  isi pierde pofta de joaca  si se izoleaza. Incepe sa-si petreaca zilele in fata gardului zidit care inconjoara institutul, gandindu-se la tatal sau zidar, sperand ca intr-o zi acesta va veni dupa el. Zilele trec  si Nicolae devine batjocura celolarlalti copii, datorita faptului ca-si petrece zilele fixand gardul zidit. Au inceput sa-l numeasca nubun. Intr-o zi, observa ca una din caramizile zidului nu era bine  cimentata si tragand reuseste sa scoata caramida afara din zid. Aceasta caramida devine amica  sa cea mai buna..cu care incepe sa vorbeasca si sa se confideze. Intr-o zi Caramida magica ii spune ca lumea o numesc asa pentru ca ea face miracole. Nicolae curios intreaba despre ce miracol este vorba, dar Caramida ii raspunde : ” nu te grabi, Nicolae, miracolele se intampla atunci cand trebuie sa se intample “.  Trec anii si prietena lui, Caramida Magica, dispare. Intr-o zi ca toate celelalte, Nicolae se uita prin gaura zidului si in departare vede un grup de zidari, construind o casa frumoasa, dar nici dintre ei nu vine la el, nici unul dintre ei nu este tatal sau. Dupa cateva zile directoarea scolii il cheama pe Nicolae si altii copii zicandu-le : ” Dragi copii, se pare ca in cer este cineva care s-a gandit la voi! A fost contruita o casa in apropriere, unde veti locui de acum inainte. Casa este mica dar primitoare si va veti simti bine ca intr-o mare familie !” . Pentru Nicolae, acesta este un miracol facut de Caramida magica. Acompaniat in noua casa nu poate sa- si creada ochilor si citez : ” o casa adevarata! avea o bucatarie, o sufragerie, camere pentru noi, copiii. Mi-au dat si o pereche de pantofi si imbracaminte, toate pentru mine, pe care le puteam folosi doar eu si un dulapior unde sa le pun. Nu mai trebuia sa lupt in fiecare dimineata pentru a-mi procura ceva de imbracat di graamada de haine.  Eram fericit! ”

Si doresc sa inchei cu o alta particica  luata din acest basm care zice asa :

” Fetitele si baieti abandonati din Romania nu primesc niciodata cadouri, nici de ziua lor nici de Craciun . Ce cadou credeti ca ar fi cel  mai frumos ? un play station? o pereche de patine ? o casuta de papusi ? Nu, nu ..ei doresc doar o caramida, doar o caramida pentru a construi casa lor ”

De obicei nu-mi plac publicitatile si reclamele pe site-uri sau bloguri, dar am decis sa ajut intr-un fel si fara vreun interes, cu cat pot si eu, copiii abandonati din Romania .. Asa ca cine vrea poate vizita site-ul  acestei organizatii : BIR – http://www.bambiniinromania.it pt. voluntariat sau donatii  :)

@Pau